vineri, 21 aprilie 2017

Primele apariții din #HergBenetPassport


Herg Benet a lansat recent colecția de cărți Herg Benet Passport. Toate titlurile sunt traduse de autorii editurii cu mult drag și suflet. Să le descoperim împreună. 
Primele traduceri sunt disponibile pe site-ul editurii și în libăriile partenere. 

„Acest cântec neîmblânzit”, este prima carte din seria de două romane „Monștrii din Verity” de Victoria Schwab, în traducerea lui Flavius Ardelean (autorul cărților de proză scurtă Acluofobia și Bizaroproze și seriei de cărți Miasma). 

Prolog 

Nimic nu poate asigura liniștea într-un oraș frânt de război, într-un oraș copleșit de monștri. În acest extraordinar roman fantasy urban al aclamatei autoare Victoria Schwab, o tânără adolescentă trebuie să aleagă între calea eroinei sau cea a nelegiuiților, între cea a prieteniei sau a adversarilor, totul cu riscul de a înclina balanța întregului viitor al propriei sale lumi. „Acest cântec neîmblânzit” a ajuns încă din prima săptămână de la lansare pe locul întâi The New York Times Bestsellers List, iar drepturile de ecranizare au fost deja achiziționate de către Sony Entertainment.

Victoria Schwab creează cu măiestrie atmosfera unei metropole tulburate și efervescente, în care eroii sunt puși în fața luptei cu monștrii de pretutindeni – atât cei care îi copleșesc în jur, cât și cei dinlăuntrul lor…

A doua carte din colecția Herg Benet Passport se numește „Anomalii” de Colette Freedman și Sadie Turner, în traducerea Laurei Nureldin. 

Prolog

În viitor, nu mai există boală. Nu mai există război. Nu mai există nemulțumire. Toți cetățenii sunt membri supuși ai Guvernării Globale. Însă o singură vară este pe cale să schimbe totul. Keeva Tee tocmai a împlinit cincisprezece ani. Este pe punctul de a pleca în multașteptata excursie la Tabăra Monarch, pentru a primi imprimarea celui care i-a fost desemnat partener de viață. Dar în clipele fericite și lipsite de griji petrecute în Comunitatea Oceanică a auzit și zvonurile de temut despre “anomalii” – cetățeni care nu pot fi imprimați. Iar când Keeva ajunge la Tabăra Monarch, cel mai întunecat coșmar al ei devine realitate – este și ea o anomalie. Din acel moment, începe să se îndoiască de toate convingerile din trecut. Dacă libertatea și individualitatea au fost sacrificate de dragul siguranței? Găsind un avertisment scrijelit sub patul din tabără, Keeva începe să înțeleagă: revolta va fi pedepsită, dezacordul nu este o opțiune, iar răzvrătiții vor fi anihilați.

Am așteptat această colecție cu sufletul la gură. Sper să ne bucurăm împreună de aceste titluri aduse pentru noi de peste mări și țări. Spor la lectură! 




sâmbătă, 15 aprilie 2017

Dacă aș rămâne - Carte vs Film

Dacă aș rămâne - Carte vs Film. 



Despre cartea lui Gayle Forman am povestit aici. Acum o să vorbim mai mult despre film. Mi-am pierdut două ore incredibile din viața uitându-mă la asta! Ținând cont că este regizat după un scenariu oribil, al cărții evident, nici filmul nu a fost o capodopera. 

Cloe Grace Moretz - Actrița născută pe 10 Februarie 1997, în Atlanta, Georgia, (USA) este cea care îi dă viață personajului Mia HallEste bucățică ruptă din raiul adolescentelor. Priviri mereu pierdute, alergătură din stânga în dreapta, zbatere fără autenticitate, momentele de rebelitate înlocuite cu brio de timiditate, pe toate le redă Cloe Moretz atunci când intră în pielea Miei Hall. Oribil personaj! 


Jamie Blackley sau Adam, iubitul Miei Hall. O alegere mai bună nici că se putea. Jamie s-a născut pe 8 Iulie 1991 în Douglas, Marea Britanie. Adam este singurul personaj din tot filmul asta care pare că știe unde se află, de ce este acolo și ce trebuie să joace. Este tânăr, rebel, îndrăgostit de muzică și de Mia. Singurul care își asumă conștient rolul, singurul care lasă amprenta unor trăiri emoționale autentice. O mare bucurie! 


După ce am prezentat personajele, zic că e cazul să aruncăm un ochi și asupra acțiunii. Vioară, accident, inconștientă, comă, prieteni, plânsete, moarte. Câteva cuvinte la întâmplare ce descriu în linii mari acțiunea filmului. Cei care au citit deja cartea știu despre ce vorbesc, pentru cei care nu au citit-o încă, nu pierdeți nimic. 

În concluzie și după film m-am ales cu același gust amar. A fost o mare dezamăgire. Însă merită să urmărim evoluția celor doi tineri actori. Nu este ușor să joci roluri proaste cu atâta credibilitate. 




joi, 6 aprilie 2017

Fata de la nord de ziuă - Alexandru Voicescu - Realismul magic în proza contemporană


Titlu - Fata de la nord de ziuă
Autor - Alexandru Voicescu
Editura - Herg Benet 
Anul apariției - 2016
Nr de pagini - 270 
Rating - 5/5 


Multumesc Herg Benet pentru exemplar! Vă recomand din tot sufletul să îl achiziționați, citiți, recitiți! Click aici! 

Am preferat să nu recitesc Malad, cartea cu care a debutat Alexandru Voicescu, înainte de a face recenzia acestei cărți din motive ce țin de obiectivitatea recenziei ce va urma. Pentru a intui talentul lui Alexandru trebuie să vă spun în primul rând că este absolvent al Facultății de Filosofie a Universității din București. Iar dacă vă așteptați să fie o lectură ușoară, ei bine, clar nu este! Romanul ăsta atinge grandoarea operelor borgesiene și cade într-un plăcut stil baroc. 

Gérard - un profesor francez de istorie a artei decide să se retragă o perioadă în nordul îndepărtat al Europei, printre fiordurile Norvegiei pentru a-și găsi liniștea după moartea soției. Liniștea pe care o caută se transformă treptat în traumă. Gérard suferă un accident misterios, în urma căruia ajunge să fie prizonier între zidurile colegiului Angello, un colegiu destinat tinerelor pasionate de modă, a căror deviză este Sine Anima. 

Ne lovim din start de un atare realism magic, de un tip de fantastic ce ține atât de temporalitate cât și de spațialitate, drept pentru care asemănarea cu povestirile lui Borges nu este una întâmplătoare.  

[...] Degetele începură din nou să îi tremure încet. 13 a fost ziua în care s-a întâmplat, a fost ziua de miercuri care i-a schimbat definitiv viața. Nu, nu ziua în care a murit, aceea a fost alta, ci ziua în care s-au cunoscut. [...]

Colegiul pare că a suspendat orice lege ce ține de timp. Este conceput fără ferestre, cu lumina mereu artificială a neoanelor aprinse în permanență, de un alb imaculat, în așa fel încât e greu să deosebește ziua de noapte. 

[...] Pentru că vă aflați într-o buclă din care nu veți putea ieși fără ajutorul fetei care v-a condus de la bun început. Iar fata nu ar fi putut să vă găsească dacă nu ați fi suferit o traumă psihică. Așa funcționează perimetrul colegiului. Nu veți găsi ieșirea și veți fi prins aici pentru totdeauna. [...]


Dacă pănă în acest punct am remarcat succesiunea de voci, întâi vocea personajului masculin, succedând cea feminină, acum remarcăm o subtilă succesiune de planuri. 

Primul plan este cel al Norvegiei actuale ce cuprinde căutarea fetei misterioase și încercarea de recuperare a dragostei pierdută, în timp ce al doilea plan surprinde o temă de influență barocă cu toate caracteristicile ei, tema dublului. Suntem deja catapultați în Franța secolului XX, mai exact 1931. Acolo unde găsim aparent un alt Gérard, și o altă fată care acum poartă numele de Môme ( Fata în limba franceză). De aici putem avea certitudinea că cercul este complet și căutarea a luat sfârșit, odată cu ea sfârșind și romanul. 

Am adorat romanul ăsta, iar acum că s-a terminat mi-au mai rămas doar lacrimile, până la o viitoare recitire. Alexandru Voicescu a reușit impecabil să contureze superficialitatea prezentului dar și a trecutului prin antitezele dintre lumină și întuneric, alb și negru, superficialitate și complexitate, simț și lipsa acestuia, viață și moarte. A reușit cu talentul marilor scriitori să dea viața unor caractere unice. Un roman capabil să schimbe fața literaturii contemporane. 







vineri, 31 martie 2017

Flavius Ardelean - Noumenoir - apogeul genialității în literatura contemporană.

Titlu - Noumenoir
Autor - Flavius Ardelean 
Editura - Herg Benet 
Anul apariției - 2016 
Colecția - Cărțile Arven 
Nr de pagini - 208
Rating - 5/5 


Mulțumesc Herg Benet pentru minunatul exemplar! Îl puteți adopta de aici cu un singur click! 


 Ce faci când toate lucrurile îți sunt potrivnice? Scri despre ele! Ce faci când ești tu împotriva lumii? Scri despre lume! Ce faci când regulile sunt proaste și vrei să le schimbi? Scri reguli imaginare! Așa apare Noumenoir. 

 Flavius Ardelean prin stilul său unic naște o lume dezordonată prin ritmul alert al acțiunii dar foarte ordonată din punct de vedere metaforic și estetic. O lume împărțită între cei ce odată făceau literatură și cei care o critică până în prezent. Dacă citiți descrierea de pe coperta a IV-a o să aflați suficient cât să vă trezească o poftă nebună de citit romanul asta. 

A nus Dei este locul de întâlnire al foștilor scriitori. O fostă mânăstire de maici, transformată în hotel, ce-i adăpostește pe cei ce s-au lepădat de literatură. 

[...] A nus Dei, fostă mânăstire de maici, acum depou al exilaților literaturii. [...]

La A nus Dei ( orice asemănare cu Agnus Dei - este pur întâmplătoare *not*) îl găsim pe Radu Lenea. Fost scriitor declarat, Radu are parte de o întreagă aventură. Întâi aflăm că este amantul Lizavetei Markov, fostă Deleanu. Apoi intră în posesia Beciului , romanul sustras de Liza de la soțul dispărut. 

Romanul stă sub semnătura aparentă a lui A.R.Deleanu, (orice asemănare cu fostul pseudonim literar al lui Flavius Ardelean este iarăși întâmplătoare *ba bine că nu*). Însuși autorul se transformă în personaj și începe să-și alunge creația, cel puțin atât cât îi aparține.  

[...] A.R.Deleanu, personaj și autor deopotrivă, vrea să golească blocul din carte de personaje, să ascundă urme, să fugă de cineva sau de ceva. [...] 

Pentru a putea deconstrui universul creat, romanul se clădește pe baza descrierilor, a planurilor arhitecturale - pe baza noumenoirului. *Următorul citat poate să vă distrugă tot universul de lectură, dar totuși îl las aici.* 

[...] știe că noumenoirul nu este un cuvânt din Beciul, nici o figură de stil, nici o structură narativă, nici vreun personaj secundar, ci planul arhitectural, îmbrăcat în straiele descrierilor de decor. Și că miezul noumenoirului zace chiar în fundația blocului pe care Deleanu îl vrea gol, liber, curat, pur - în pivniță. [...] 

Liniștea lui Radu Lenea este tulburată însă de M. Nămolescu (orice asemănare cu numele lui Nicolae Manolescu este pur întâmplătoare) și Khan Kristos Kanacke (orice asemănare cu numele lui Cristea Enache este pur întâmplătoare), cei care doresc cu orice preț să intre în posesia manuscrisului. 

[...] Stabilimentul de fosta glorie a criticii literare M. Nămolescu, și de mâna sa dreaptă, polemistul Khan Kristos Kanacke. [...] 

Încercarea de a proteja noumenoirul chiar cu prețul vieții, îl supune pe Radu Lenea la o serie de mutații, de metamorfoze, ajungând la stadiul de A.N.Rudelea. 

[...] A.N.Rudelea- știe că printre ei se află cheia, începutul și sfârșitul literaturii, deci a lumii - noumenoirul. [...] 

Încă o dată, Flavius m-a convins că am de ce să fiu dependentă de romanele lui. Noumenoir îi aparține cel mai mult omului Flavius Ardelean dar și scriitorului. Este ura exprimată fața de canonul vechi, canon al unei literaturi moarte dar atât de mult răspândită, forțată, obligată să devină actuală încât produce repulsie. Este portretizarea scriitorului contemporan, mereu comparat, standarzidat, etichetat. Este înglobarea fricilor, refularea tuturor dezamăgirilor, apărarea propriei arte. 

Cuvintele sunt de prisos - 5/5 chocolate books. Recomand din suflet, e must read. 











marți, 28 martie 2017

Alina Pavelescu - Moștenirea babei Stoltz - Despre lume și spiritualitate


Titlu - Moștenirea Babei Stoltz
Autor - Alina Pavelescu 
Editura - Herg Benet 
Colecția - Radical din 7 
Anul apariției - 2016
Nr de pagini - 327 
Rating - 5/5 ( Recomand) 


Mulțumesc Herg Benet pentru exemplar! Cartea se poate cumpăra cu un singur click de aici

Așa cum m-am obișnuit, cărțile apărute la Herg Benet nu pot fi altfel decât geniale! Pornesc de la cel mai mic amănunt - coperta. Alina Pavelescu adoptă foarte bine zicala "Nu judeca o carte după coperți." Dacă la prima vedere mă așteptam la o carte mai mult istorică decât romantică sau autoironică, coperta a III - a reușit să-mi spulbere orice vise și preconcepții când m-am lovit cu ochii de subtitlu - Psihanaliza unei secretare de primărie. 

Secretara noastra își etalează poveștile de dragoste, vorbește mult cu sine și despre sine. Refulează, se confesează și apoi dă naștere unor adevărate radiografi ale satului românesc actual. Deși autoarea alege să își plaseze spațial personajele într-un sat de munte din zona Bărăganului, descrierile rămân general valabile pentru zonele rurale dominate de românitate. 

Faptul că acțiunea nu se plasează într-un loc x, concret, mi se pare un lucru la fel de important. Se simte o lejeritate specifică dăruită cititorului de a se plasa natural în cadrul primei iubiri. Dar hai să vedem cum stă treaba cu iubirea mai bine de la secretara noastră. 

[...] Cred că așa funcționează orice dragoste nouă - le șterge din hard pe toate alea dinaintea ei și te autoconvingi că asta e singura dragoste a vieții tale, singura adevărată, chipurile. [...] 

Recunoaște... și tu ai zâmbit, regăsindu-te!

Pentru protagonista noastră planul iluziilor devine unul și același cu planul realității. Este o fugă de la sine către sine. De la eu fizic la eu spiritual. De la cine am fost la cine vreau să fiu. 

[...] Nu știu cum să separ, cât mai perceptibil și în același timp cât mai semnificativ, planul realității subiective de cel al fantasmagoriei pure. Sau el, ăla de mi l-am plăsmuit singură și, ca oricare plăsmuire, poate trăi, respira, iubi, suferi si muri exact atât cât îi este îngăduit de creatorul său, adică eu? [...] Era ca și când aș fi alergat, pe un pod de sfoară subțire, de la capătul viselor înapoi către mine însămi. [...] 


În povestea asta apare totuși un personaj catalizator - Hermiona Stoltz. "Baba Stoltz" așa cum o numește autoarea cel mai frecvent, nu participă activ la viața satului dar este singura în stare să o modifice. 

[...] Blestemată de ursitoare să fie singura pocăită într-un sat de ortodocși, Baba Stoltz era pentru mine, de când o știam (adică dintotdeauna), o figură misterioasă, ba chiar nițeluș înfricoșătoare. [...] 

Viața se scurgea liniștită atâta timp cât Hermiona respira. Întreaga comunitate a fost însă pusă pe roate după moartea babei. În ce fel o să îmi spuneti voi după ce o să îi citiți cartea. 

Tot ea devine întruchiparea unei mentalități singulare, a secretarei noastre amorezată de actualul primar. Ca apoi să se transforme în mentalitatea colectivă a satului. Numele ei stătea pe buzele tuturor. 

[...] Numai că, de când nu-l mai puteam decât urî, baba Stoltz nu prea mai voia să mi se arate în ochii minți. [...] 

[...] Hermiona ești printre ultimii oameni care își amintesc cum am ajuns să trăim într-un teatru de măști. [...] 

Îmi tremură mâinile acum că am ajuns în punctul în care trebuie să spun de ce mi-a plăcut romanul asta. Mi-a înșelat toate asteptările, transformându-se într-o mare bucurie. Este poate cel mai bine realizat Bildungsroman citit anul acesta. Personajul se formează pe baza experiențelor directe cu lumea și evoluează odată cu ea. Acțiunea dinamică și mereu surprinzătoare, pasaje autoironice spumoase, tehnici literare profi, toate o catapultează pe Alina Pavelescu în vârful grămezii cu "monștrii ai literaturii" așa cum îmi place mie să îi numesc. 












duminică, 26 martie 2017

Suge-o, Ramona! - Andrei Ciobanu - Despre toate tipurile de sinceritate



Titlu - Suge-o, Ramona 
Autor - Andrei Ciobanu
Editura - Trei 
Nr de pag. - 488
Anul apariției - 2014
Rating - 5/5 ( Recomand) 


Dacă ești genul de om care nu suportă cuvintele licențioase în literatură atunci te rog să nu citești cartea asta. 

Suge-o, Ramona! este printre cele mai sincere cărți citite de mine. Este cartea ce vine să îți redea încrederea în umanitate, romanul în stare să schimbe complet o viziune asupra unei clase sociale, a bărbaților. După cartea asta fiecare femeie își va schimba numele în funcție de tipologia unui personaj prezentat în care s-a regăsit și totodată va avea nevoie de un Andrei doar al ei. 

Aș fi putut spune că Andrei este suma tuturor femeilor prezentate în cartea asta, dar este mai mult de atât. Este suma tuturor greșelilor, iubirilor, dezastrelor, tuturor lecțiilor de viața. Dezastrul suprem îl constituie ca în viața ficăruia dintre noi prima iubire pierdută, în cazul lui Andrei, Ramona!

[...] După zece ani, vreau să îi mulțumesc Ramonei că mi-a tăiat cu iataganul aripile unei iubiri infantile, ca să înțeleg că, în viață, mereu trebuie să îți dorești mai mult și să nu te mulțumești cu un lucru doar pentru că e la îndemână. Acesta a fost un moment de sinceritate, dar probabil că ceea ce vreau să zic prin toate aceste cuvinte sensibile este asta: Suge-o, Ramona! [...] 

[...] mă simțeam de parcă tocmai îmi epilasem sufletul cu ceară. [...] 


Întreg romanul se transformă într-o lecție de viața. Despre alegeri bune sau proaste, despre necesitatea introspecției, despre idealuri și vise, într-o manieră ce-i drept excentrică și cu un limbaj colorat dar totuși important ca semnificație. 

[...] Trebuie să-ți formezi un vis, indiferent cât de imposibil pare și să-l urmezi până îl prinzi de un picior. Apoi trage-l cu toată forța spre tine și adu-l în viața ta. Iar după ce ai făcut asta, treci la următorul. [...] 

Da, mi-a plăcut Suge-o, Ramona!. Haide, aruncați cu pietre! Mi-a plăcut sinceritatea, asumarea, trairea tuturor faptelor. Plus curajul nebun de a le publica. Înainte să judeci cartea asta, înainte să o etichetezi drept ghid de agățat pentru cocalari, te provoc să te uiti puțin în oglindă, să reflectezi și apoi să te apuci să citești. După experiența acestei lecturi e importantă concluzia. A mea este: 

[...] Am adormit cu un singur gând: "Je ne regrette rien, într-adevăr" [...] 


Merită să mai spun și ce notă primește cartea asta?! 






duminică, 12 martie 2017

Lesley Downer - Puntea viselor - Istorie niponă între tradiționalism și modernitate


Titlu - Puntea viselor 
Autor - Lesley Downer
Anul apariției - 2015 
Editura - Humanitas Fiction
Colecția - Raftul Denisei
Nr pagini - 440 
Rating - 5/5 (Recomand) 

Multumesc Humanitas Fiction pentru volumul minunat!!! 
Cartea se poate cumpăra de aici

Lesley Downer s-a născut în 1959 la Londra. Mama ei este de origine chineză iar tatăl de origine canadiană. Crescând într-o casă plină de cărți despre cultura și civilizația asiei, Lesley este mai ales fascinată de Japonia. Lesley Downer și-a petrecut cincisprezece ani din viața în Japonia, documentându-se pentru numeroasele lucrări dedicate acestei țări exotice. 

Puntea viselor oferă o perspectivă istorică asupra Japoniei de secol XIX. Europa suferă schimbări dramatice pe plan politic și cultural în secolul XIX, iar odată cu ea și Asia încearcă să facă față noilor tendințe. Romanul surprinde un moment destul de tensionat pentru ceea ce înseamnă cultura și tradiția niponă. Anul 1870 zguduie întreaga țară a soarelui răsare. Este anul care pune granița separatistă între sud și nord, între tradiționalism și modernism. Partea de nord a Japoniei rămâne dedicată tradiției în timp ce partea de sud este adepta noului val de influențe occidentale. Pentru mai multe amănunte și detalii picante vă încurajez din tot sufletul să citiți romanul. Cu talentul unui istoric foarte bine documentat, Lesley Downer face în șase capitole o radiografie a tot ceea ce înseamnă Japonia. 

Romanul începe într-o admosferă lentă cu prezentarea personajelor reprezentative ale cărții. Taka, Fujino, Eijiro și Kiharu sunt membrii familiei marelui general Kitaoka. La polul opus ne este prezentat Nobu, un tânăr al clanului Aizu, rival de moarte al clanului samurailor din Satsuma. Întregul roman dezvăluie lupta de clasă acerbă a războiului civil nipon dintre cele două clanuri deja menționate. Eijiro este mereu pus în opoziție cu rivalul său, Nobu. Centrul acțiunii se plasează când asupra clanului sudic, observându-le cuceririle, când asupra clanului nordic al samurailor din Aizu care au pierdut totul.  

Între aceste lupte necontenite se strecoară și lupta lui Taka, fiica generalului Kitaoka, plasată inițial pentru un scurt moment sub stigmatul fetei de gheișă. Taka luptă pentru libertatea ei spirituală și amoroasă. Luptă împotriva tradiționalismului nipon, împotriva rigurozității sociale care o împinge la o căsătorie aranjată. Când războiul este pe sfârșite iar clanul tatălui său înfrânt Taka are câștig de cauză cunoscând împlinirea în iubire alături de tânărul Nobu. 


[....] Tânărul pentru a cărui întoarcere înălțase atâtea rugăciuni fusese un visător, cu pantaloni strânși pe picior și jachete ce nu erau niciodată pe măsura lui. Omul din casă însă era un soldat inamic. Nu era el. Zeii îi împliniseră visul însă agățase de coada lui un ac veninos.[...] 

[....] În epoca aceasta cu puști și cu tunuri, moartea se strecura pe nevăzute și te lua prin surprindere. Nu mai exista nici un răgaz pentru poezie.[....] 

[...] Taka întinse brațul spre Nobu și îl apucă strans de mână. Îi simțea palma peste palma ei și știa că, atâta timp cât ei doi erau împreună, totul mergea spre bine. Poate că, de fapt, de aici începea noua Japonie, de la ei doi stând alături - nord și sud, Aizu și Satsuma. [...]

Mi-a plăcut atât de mult romanul ăsta, încât a reușit să mă epuizeze psihic. Odată ce începi să îl citești nu îl mai poți lăsa până la punctul final. Devine dependență, devine obsesie. Lupta lor devine lupta ta. Dacă esti pasionat ca mine de istorie asiatică atunci cartea asta e marea agitată pe care o cauți. Redarea coerentă a fluxului evenimentelor, ochiul critic și narațiunea impecabilă alături de documentarea stranșnică a romanului îi aduc cinci chocolate books.