sâmbătă, 10 iunie 2017

#confuz - Alex Andronic - Despre asumarea propriei vieți


Titlu - #confuz
Autor - Alex Andronic
Editura - Herg Benet
Anul apariției - 2017 
Colecția - Radical din 7 
Nr de pagini - 214
Rating - 5/5 ( Recomand) 


Mulțumesc Editurii Herg Benet pentru minunatul exemplar!! 


Nu cred că voi putea spune mai multe cuvinte frumoase despre cartea asta decât cele spuse ieri de către Ioana Duda și Eugenia Crainic la Timișoara, când Alex lansa romanul de debut #confuz. 

Eugenia a făcut o afirmație memorabilă despre #confuz. Ea spunea - Cele mai autentice ( reale) povești nu s-au scris în cuvinte pompoase. Cele mai autentice povești s-au scris în cuvinte simple. Ori Alex asta face. Scrie în cuvinte simple dar tăioase, cuvinte simple dar cuvinte pansament, cuvinte liniște, cuvinte de tot soiul pentru sufletul lui și al cititorului. 

Înainte de orice recomandare personală, cartea asta se recomandă singură. Îți vorbește din prima secundă, te avertizează cât de fragilă are să fie. 

[...] Mi-a spus cineva că filele cărților pot fi foarte sensibile. Undeva, pe orizontalul lor, se aștern bucăți de suflet. Încearcă să nu calci pe ele. [...] 

#confuz e o poveste sinceră, asumată, o împăcare cu sine. E balanța unui suflet care doar după ce s-a expus pe sine, gol goluț, după ce toată lumea i-a văzut cicatricile poate să înceapă cu adevărat să trăiască. 

David, este un tânăr român plecat să muncească în Danemarca. Ca orice imigrant ajuns să muncească printre străini simte că nu mai poate, că a văzut și suportat destule. Moment în care își dă demisia. Un moment asumat în care realizează că orice sursă de venit dispare, că lucrurile nu vor fi tocmai pe roze dar cu toate astea sinele primează și foarte bine face! 

[...] Vă strâng mâna prietenește și vă mulțumesc pentru părul alb din cap, ridurile de nervi, cearcănele cât craterele de pe Lună și pentru tot stresul cumulat de până acum, ne luăm la revedere și mă fut în firma voastră. [...]

După demisie, lumea lui David se schimbă radical. Devine o lume mai fragilă, devine o lume în care sinele trebuie să se găsească, să se accepte, să se integreze și să trăiască în lume. Prietenii se schimbă, familia se schimbă, se schimbă el pe sine, se schimbă totul. 

[...] Băi, fii atent la mine. Vreau să-mi promiți că nu se schimbă nimic în relația noastră după ce o să afli ce am de spus. Te rog eu din suflet, promite-mi lucrul ăsta, altfel jur că nu-ți mai spun nimic, niciodată. [...]

Acest tot în schimbare e asumat fără ezitări. E primit cu brațele deschise, uneori conștient, alteori inconștient. E un carusel al vieții în care rămâne doar sentimentul de #confuzie și gândul că nu ai cum să te ascunzi de greșeli.

[...] Nu suntem nici pe facebook, să ne edităm postarea dacă am greșit, nici la facultate, să ne dăm restanțele și să încercăm să nu o dăm în bară a doua oară. [...]

E fix momentul în care realizezi că asumarea înseamnă defapt fericirea supremă. Asumarea aduce liniște și momente de repaos. Momente pentru tine să reconsideri lucrurile, să înțelegi, să te pregătești pentru pasul următor. 

[...] E momentul ăla când îți bagi pula în orice ai crezut până atunci că te face fericit și rânjești cu gura până la urechi, realizând că asta e fericirea supremă. [...]

Lumea a reușit să se schimbe, schimbând odată cu ea până și iubirea. Iubirea devine și ea un sentiment #confuz. Și aici trebuiesc clarificate niște lucruri cu tine însuți. Pe cine iubești și în ce fel, de ce iubești și cum decizi cu adevărat că există iubire. David își răspunde la toate întrebările astea după multe rateuri transformate în lecții. 

[....] Iubirea are puterea să ignore nesimțirea, ignoranța și indiferența unui om. Iubirea nu-și are niciodată sfârșitul înainte să înceapă. Un drum la morgă îți poate scoate în cale viața. Viața căreia îi datorezi fericire. Pentru că,vezi tu, noi... oamenii suntem datori. Cu iubire, toleranță și acceptare.[....]

Ca să înțelegeți de ce mi-a placut atât de mult romanul ăsta am să vă las un ultim citat. 

[...] Uneori, în momentele în care spui că vrei să fii singur, chiar îți dorești din tot sufletul să fii doar tu cu tine, să porți lupta aia bărbătește, unu la unu, fără ajutorul cuiva. Să te învingi pe tine ca inamic. Pentru că nu ai nevoie de galerie și nici de ostași într-un război pe care-l duci de unul singur, împotriva ta. [...]


Mi-a plăcut enorm #confuz pentru că nu a fost o lamentare. Nu a fost o plângere despre băi ce situație nasoală am, hai să povestesc cuiva. #confuz a fost lupta lui Alex. O luptă pe care a câștigat-o cu brio. A avut de toate: personaje minunate, un capăt și un final, ambele foarte bine conturate, momente hazlii, sau tragice mascate cu umor și lecții de viață.

#confuz așa cum spunea și Alex e visul unui om iar tu, cititorule, îl ai în mână. Ai un suflet între palme. Ai grijă ce faci cu el, pentru că viața asta e și lupta ta. 






















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu